Dintre smaralde...cel mai frumos este safirul

Rezumarea primului mesaj :

Am urcat pe Ainu si i-am dat bice ignorand strigatele de protest ale tatalui meu. M-am oprit dupa ce am trecut in viteza de prietenul meu cel mai bun si am ajuns la marginea orasului. Am priivt in urma cateva secunde si am pornit din nou.

Ma uit uimita ca il lasa si astept sa vad ce face.

Vom veni cu voi deci lasati jos sagetile. Il puteti lua pe Ainu dar macar lasati-o pe ea sa-l calareasca, este ranita si are nevoie de ingrijiri.
Spun zmabind calm. Ii observ cum se intrebau din privire daca ar fi de acord. Au aprobat si au last-o pe Marie sa urce pe cal.

Ma uit la Lifaem si zic:
Dar tu? intreb eu.

Doar nu crezi ca imi voi lasa calul in grija unei fete ranite si care mai este si vampir.
Spun si zambesc urcand pe cal.

Bine.
Spun si urc asteptand sa vad unde mergem.

Zambesc si pornesc. Dar, ciudat elfii nu se miscau. Vocea capitanului lor se auzi limpede in vazduh.
Domnule, nu ati uitat nimic?
Momentan nu etse nevoie.
Spun si-mi continui drumul din ce in ce mai rapid. Stiam foarte bine ca nu puteam scapa de ei, nici nu mai incercam. Am inceput sa ne afundam mai mult in padure, prin locurile unde razele soarelui nici macar nu ajungeau.

Nu eram linistita.Asa erau ei?Dar daca venea cel care ma urmarea.Probabil nu vine acum dupa ranile lui.

Calmeaza-te, te obicei suntem mult mai ospitalieri dar acum suntem cam stresati.
Spun zambind.
Te rog sa inchizi ochii pentru ca nu vrem sa stie nimeni unde se afla capitala noastra.

Bine.Si eu ti-as spune la fel.
Zic eu zambind si inchid ochii.

Ma bucur ca accepti.
Spun zambind. In doar cateva minute intram in oras si ii zic lui Marie:
Acum ii poti deschide. Bine ai venit in Echina!

Wow!
Spun eu.Erau primele cuvinte care imi venisera in cale.Dar daca cei de aici afla ca sunt vampir se va intampl ceva?Ma tot intrebam.

E frumos, nu-i asa?
Intreb zambind.


Angeloix: Unde dumnezeu ai fost? Erau sa ma lase fara puteri daca nu te gaseau!
Il amenint pe brunetul calare.


Ma incrunt cand aud ca cineva tipase la mine dar zambesc fericit cand vad cine indraznise.
Angeloix, si eu ma bucur sa te vad.
Spun zambind calm pregatit sa cobor.

La mantie aveam ceva de pus pe cap.Ma pregateam ca sa nu observe ca sunt vampir.Nu stiam cum sa reactioneze.Inainte de este spun
Da este frumos

Zambeste, Marie! Aici nimic nu et ami poate atinge. Aceasta padure este vrajita si nimic nu trece de Seleste.
Spun coborand si imbratisnadu-mi prietenul care cu siguranta nu avea chef de dovezi de prietenie.


Mai bine te-ai duce sa-l vezi pe Rousset. Este foc si para si mai are putin si distruge castelul.
Spun zambind.

Il ascult si cobor si eu.Nu mai aveam ce face.Ma uitam in jur uimita.''Oare se vede ca sunt vampir?'' ma tot intrebam pentru a fi sigura ca nu patesc ceva.

Lifaem, cumva prietena ta este... un vampir?
Intreb intorcnadu-ma dintr-o data spre fata.


Nu-ti scapa nimic, nu?
Intreb zambind.
Marie el este Angeloix cel mai bun prieten al meu. Angeloix, ea este Marie si este invitata noastra speciala.

Ma miram ce invitata speciala totusi zic:
Incantata!Imi place aici!

Zambesc si ii ordon primului elf care trecea pe acolo sa-l duca pe Ainu in grajd. Privesc imediat o privire dezaprobatoare de la Angeloix. Nu era de acord cu placerea mea bolnava de a da ordine oricui dar nu avea ce sa-mi faca. I-am zambit cerandu-mi scuze. Am ajuns in Sala tronului si ne-am inclinat in fata lui Rousset de Bluwin, tatal meu.

Ma inclin si astept.Dar ce asteptam?O, da!Sa vedem ce facem si ce va pati Lifaem.

Tatal meu imi zambi fals si spuse nervos:
-Pot sa te intreb, domnule, de ce ai fugit?
-Pentru ca m-ai obligat sa fac ceva ce nu doream.
Raspund zambind superior.
-Stii ca urasc nesupunerea.
-Eu nu sunt servitorul tau!
I-am strigat nervos.
-O discutie in contradictoriu cu tine nu are sort de izbanda. Macar de maritis esti pregatit?
-Da.
Am raspuns privindu-l cu un zambet copilaros.
-Si cine este norocoasa ta mireasa?
-Marie.
Am raspuns cu un zambet larg pe fata. L-am observat cu coada ochiului pe Angeloix cum se ineca cu aer si parea ca urmeaza sa se sufoce.

Aud raspunsul.Am ramas asa uimita.
Ce?De ce?Cum? erau singurile intrebari care imi veneau in minte.Ceea ce era bine este ca nu ma prezentasem regelui.Imi venea sa il intreb pe Lifaem ce are dar ezit.Sigur imi va zice.

Tatal meu zambeste satisfacut si ma intreaba:
-Pot sa o intalnesc si eu?
-Sigur ca da, tata.
I-am facut semn vampiritei sa inainteze.

Il vad pe Lifaem si nu stiam ce sa fac.
Oare de ce mie nu mi-a zis nimic?Si de ce eu?Ce are? ma intrebam dar fara nici un raspuns.Ma apropii incet fara sa stiu ce sa fac sau ce se intampla.Eram uimita.Nu puteam sa scot niciun sunet.

Tatal meu o studiaza din cap pana in picioare si spune:
-Tu nu esti elf si nici om. Ce anume esti si cum ziceai ca te numesti?
Am vrut sa raspund dar mi-am amintit ceva si am tacut facand un pas in spate ajungand in rand cu Angeloix. I-am facut un semn discret ca vreau sa vorbesc cu el.

Inghit in sec si zic:
Eu sunt Marie de Morgan.Si sunt vampir. spun asteptand cred, furia.